, (2) autotipii, s.f. 1. Procedeu de executare a unui clișeu zincografic care redă nuanțele de umbră și lumină prin descompunerea imaginii în puncte de diverse mărimi. 2. Clișeu obținut prin autotipie (1). [Pr.: a-u-] – Din fr. autotypie.
s. f. (sil. a-u-), art. autotipía, g.-d. art. autotipíei; (clișee) pl. autotipíi, art. autotipíile
f. Procedeu fotochimic de executare a unui clișeu prin reproducerea imaginilor cu ajutorul unor puncte de diferite mărimi. /<fr. autotypie
s.f. (Poligr.) 1. Procedeu fotochimic de executare a unui clișeu într-o singură culoare, nuanțele de umbră și de lumină fiind redate prin definitie/descompune">descompunerea imaginii în puncte sau în linii. V. similigravură. 2. Clișeu obținut prin autotipie (1). [<fr. autotypie].