s.f. Tracțiune care se face cu mijloace auto2 proprii. [Pr.: a-u-to-trac-ți-u-] – Auto2 + tracțiune.
s. f. (sil. a-u-to-trac-ți-u-), g.-d. art. autotracțiúnii
s.f. Tracțiune făcută cu mijloace automobile. [Cf. fr. autotraction].
s. f. tracțiune cu mijloace automobile. (< fr. autotraction)