definiția ava definiție dex

s.m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară.

, ave, s.f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.

s.m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva.

s.m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva.

, ave, s.f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.

(unealtă) s. f., g.-d. art. ávei; pl. áve

(părinte) s. m.

(părinte) s. m.

(unealtă) s. f., g.-d. art. ávei; pl. áve

f. Mreajă de prins pește. /<turc. av

f. Mreajă de prins pește. /<turc. av

s.f. – Năvod, plasă de prins pește. Tc. av „vînătoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s.m. (înv., vînător), din tc. avci.

s.f. – Năvod, plasă de prins pește. Tc. av „vînătoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s.m. (înv., vînător), din tc. avci.