, avansuri, s.n. 1. Plată anticipată a unei părți dintr-o sumă curentă datorată ca retribuție sau salariu, ca acoperire a unei lucrări efectuate în contul unor zile-muncă, la încheierea unui contract etc. 2. (În expr.) A face (cuiva) avansuri = a încerca să obțină prietenia sau dragostea cuiva prin lingușiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanță etc. cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia. – Din fr. avance.
n. 1) Sumă de bani plătită anticipat; acont. ♢ A-i face cuiva ~uri a căuta să câștige simpatia cuiva prin lingușiri, concesii etc. 2) Interval de timp, distanță cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva sau a ceva. /<fr. avance
s.n. – 1. Plată anticipată. – 2. Interval de timp, distanță etc. cu care cineva se află înaintea altuia. Fr. avance. – Der. avansa, vb. (a înainta, a urca în grad), din fr. avancer.
s.n. 1. Plată anticipată a unei sume de bani. 2. Poziția și avantajele cuiva care se află înainte; interval de timp, distanță, spațiu cu care cineva sau ceva este înaintea altcuiva sau a ceva. ♦ (La pl.) Primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înțelegere, pentru înfiriparea unei legături. [Pl. -uri. / < fr. avance].
s. n. 1. sumă de bani plătită cu anticipație. o în ~ = mai înainte de timpul sau distanța prevăzută. 2. interval de timp, distanță, spațiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva. o ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor. ♢ (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înțelegere, pentru înfiriparea unei legături. (< fr. avance)
expr. a încerca să cucerească pe cineva / să obțină prietenia sau dragostea cuiva.