, avantaje, s.n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva față de altcineva sau altceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage.
s. 1. beneficiu, câștig, folos, profit, (înv. și reg.) seamă, (înv.) folosință, (înv.,în Transilv.) dobândă, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. afacere, chilipir, câștig, folos, pricopseală, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să ...) 3. favoare, înlesnire, privilegiu, ușurință, (pop. și fam.) hatâr. (I-a făcut unele ~e.) 4. favoare, privilegiu. (Se bucură de ~ul de a-l cunoaște.) 5. binefacere, dar, folos, privilegiu. (~ele tehnicii moderne.) 6. v. superioritate.
n. 1) Venit material sau spiritual; beneficiu; folos; câștig; profit. 2) Superioritate a unei persoane față de alta, datorită unor împrejurări mai favorabile. 3) Drept acordat unui individ sau unei colectivități, pe care ceilalți membri ai societății nu-l posedă; privilegiu. /<fr. avantage, it. avantaggio
s.n. – Folos. – Var. (înv.) avantagiu. Fr. avantage (var. it. avvantaggio). – Der. avantaja, vb.; avantajos, adj.
s.n. 1. Folos, profit, beneficiu. ♦ Situație mai bună, favorabilă. 2. Superioritate (de situație, de poziție etc.) ♦ (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte. 3. Drept excepțional ; privilegiu, favoare. [Var. avantagiu s.n. / < fr. avantage, cf. it. avvantaggio].
s. n. 1. folos, profit, beneficiu. ♢ situație mai bună, favorabilă. o ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora. 2. superioritate (de situație, de poziție etc.). ♢ (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte. 3. drept excepțional; privilegiu, favoare. (< fr. avantage)