s.n. v. avenă.
f. Prăpastie circulară în regiunile calcaroase, în care se scurg apele de suprafață. /<lat. avena
(‹ fr.) s.n. (GEOL., GEOGR.) Puț format în roci solubile (în special calcare), constituind o formă carstică de dizolvare. În partea inferioară poate comunica cu o grotă, cu galerii subterane, cu rîuri subterane etc.; favorizează evacuarea spre adînc a apelor de suprafață; pîlnie.