, aventurieri, -e, s.m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.
s. (rar) aventurist, (pop.) vânturător, vântură-lume, vântură-țară, (înv.) zvânturat. (E un ~.)
s. m. (sil. -ri-er), pl. aventuriéri
s.m. și f. Om care caută aventuri : (depr.) om fără căpătâi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero].