, avocați, -te, s.m. și f. Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică celor interesați. ♢ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva. [Var.: advocát, -ă s.m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.
s. (JUR.) apărător, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (Și-a luat un ~ la proces.)
m. și f. Specialist în drept care apără acuzații în fața justiției și care acordă asistență juridică celor interesați; apărător. /<fr. avocat, lat. advocatus, germ. Advokat
s.m. și f. Persoană care reprezintă pe împricinați înaintea instanțelor judecătorești și care îndeplinește unele dintre actele de procedură. [Var. advocat, -ă s.m.f. / < lat. advocatus, cf. germ. Advokat, it. avvocato, fr. avocat].