, axe, s.n. 1. Organ cilindric (din oțel) care susține elementele cu mișcare de rotație, ale unei mașini; osie. 2. (În sintagma) Ax cerebrospinal = ansamblu anatomic și funcțional format din creier și măduva spinării. [Var.: áxă s.f.] – Din fr. axe, lat. axis.
s. 1. (TEHN.) fus, osie. (~ul este un organ de mașină.) 2. (ANAT.) ax cerebrospinal v. sistem nervos central.
s.n. Organ de mașină care susține diferite fusuri care se rotesc; osie. ♦ (Rar) Axă. [Pl. axe, axuri. / < fr. axe, cf. germ. Achse].
s. n. 1. organ de mașină care susține diferite elemente ce se rotesc; osie. 2. ~ cerebrospinal = ansamblu anatomic și funcțional, din creier și măduva spinării. (< fr. axe, lat. axis)
, axe, s.f. Dreapta care se consideră orientată într-un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp în jurul lui însuși. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care unește polii pământului până la intersecția cu sfera cerească. – Din fr. axe.
f. 1) Dreaptă reală sau închipuită care trece prin centrul unui corp. ~a pământului. 2) Dreaptă care delimitează părți simetrice pe o suprafață, pe un corp. /<fr. axe, lat. axis, germ. Achse
s.f. – Dreaptă orientată într-un anumit sens. – Var. (înv.) axon. Gr. ἄξων (sec. XVII, cf. Gáldi 156) și modern din fr. axe. – Der. axial, adj.; axilar, adj.
s.f. 1. Linie dreaptă, reală sau închipuită, care trece prin centrul unui corp și împrejurul căreia acel corp se rotește sau se poate roti. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp ceresc. 2. Linie dreaptă care delimitează părți simetrice pe un corp, pe o suprafață etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie].
s. f. 1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. o ~ de rotație = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei și prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafețe față de care acestea prezintă anumite proprietăți de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească. 4. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia și aliații lor. (< fr. axe, germ. Achse)