AXIOLOGÍE
(‹ fr. {i}; {s} gr.
axios „
valoros” +
logos „
studiu”) s.f.
Disciplină filozofică care
studiază valorile;
teoria valorilor.
Bazele a. ca
disciplină aparte au
fost puse în a
doua jumătate a
sec. 19, de R.H. Lotze și în
continuare de Fr. Nietzsche,
dar mai
ales de
școala reprezentanților neokantieni de la
Baden (W. Wildelband, H. Rickert)
cărora li se
datorează distincțiile riguroase între valoare și
existență,
sens și
valoare,
valori și
lucruri.
Importante contribuții au
adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann,
precum și
filozofii români: A.D. Xenopol, P.
Andrei, L.
Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu.