subst. Bacterie aerobă care fixează în sol azotul atmosferic, transformându-l în azot organic. – Din fr. azotobacter.
s.n. Bacterie aerobă care folosește în nutriția sa azotul atmosferic pe care îl transformă în azot organic. [< fr. azotobacters].
s. n. bacterie aerobă care asimilează azotul atmosferic, pe care îl transformă în azot organic. (< fr. azotobacter)
azotobacteri, s.m. v. azotobacter – [MDN] (gen și formă de pl. prin analogie cu aerobacter).