, azoturi, s.f. Combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură. – Din fr. azoture.
s. (CHIM.) nitrură. (~ este o combinație a amoniacului.)
s. f., g.-d. art. azotúrii; pl. azotúri
s.f. Nitrură. [< fr. azoture].
s. f. combinație a azotului cu un metal; nitrură. (< fr. azoture)
s.f. (Med.) Eliminare prin urină a unor cantități mari de uree și de compuși azotați. – Din fr. azoturie.
s. f. (sil. mf. -zot-), art. azoturía, g.-d. azoturíi, art. azoturíei
s.f. (Med.) Eliminare anormală de compuși azotați prin urină. [Gen. -iei. / < fr. azoturie, cf. fr. azote – azot, gr. ouron – urină].
s. f. eliminare anormală de substanțe azotate (uree, acid uric) prin urină. (< fr. azoturie)