, azoturi, s.f. Combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură. – Din fr. azoture.
s. (CHIM.) nitrură. (~ este o combinație a amoniacului.)
s. f., g.-d. art. azotúrii; pl. azotúri
s.f. Nitrură. [< fr. azoture].
s. f. combinație a azotului cu un metal; nitrură. (< fr. azoture)