s.n. (Livr.) Culoare albastră deschisă; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum.
s.n. – 1. Culoarea albăstrie a boltei cerești, cer. – 2. (Adj.) Albastru. Fr. azur. – Der. azurat, adj. (albastru); azurită, s.f. (azurit); azuriu, adj. (albăstriu).
s.n. 1. Albastrul cerului; cer senin. 2. Culoare asemănătoare seninului cerului; albastru-deschis. [Pl. -uri. / < fr. azur, cf. it. azzurro, pers. azur].