, azvấrl, vb. IV. 1. Tranz. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare rapidă și violentă. ♦ A da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător). 2. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. 3. Refl. A se repezi, a se năpusti, a se avânta, a se arunca. – Contaminare între a[runca] și zvârli.
, azvấrl, vb. IV. 1. Tranz. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare rapidă și violentă. ♦ A da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător). 2. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. 3. Refl. A se repezi, a se năpusti, a se avânta, a se arunca. – Contaminare între a[runca] și zvârli.
vb. 1. v. arunca. 2. a arunca, a repezi, a zvârli, (înv. și reg.) a năpusti. (A ~ donița după el.) 3. a arunca, (fam.) a mătura. (~ toate paharele de pe masă.) 4. a arunca, a da. (~ pe foc caietele.) 5. v. proiecta. 6. a arunca, a zvârli. (~ o piatră la distanță.) 7. a arunca, a lansa, a trage, (pop.) a slobozi. (~ săgeți.) 8. a arunca, (Bucov.) a hăti. (~ ceva în fântână.) 9. v. doborî. 10. v. năpusti. 11. v. sări. 12. v. zvârli. 13. v. cheltui.
vb. 1. v. arunca. 2. a arunca, a repezi, a zvârli, (înv. și reg.) a năpusti. (A ~ donița după el.) 3. a arunca, (fam.) a mătura. (~ toate paharele de pe masă.) 4. a arunca, a da. (~ pe foc caietele.) 5. v. proiecta. 6. a arunca, a zvârli. (~ o piatră la distanță.) 7. a arunca, a lansa, a trage, (pop.) a slobozi. (~ săgeți.) 8. a arunca, (Bucov.) a hăti. (~ ceva în fântână.) 9. v. doborî. 10. v. năpusti. 11. v. sări. 12. v. zvârli. 13. v. cheltui.
vb., ind. prez. 1 sg. azvârl, 3 sg. azvârlă/azvârle, 3 pl. azvârlă/ azvârl, imperf. 3 sg. azvârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. azvârle
vb., ind. prez. 1 sg. azvârl, 3 sg. azvârlă/azvârle, 3 pl. azvârlă/ azvârl, imperf. 3 sg. azvârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. azvârle
tranz. 1) A face să ajungă printr-o mișcare bruscă la o oarecare depărtare; a arunca. ~ mingea. 2) A îndepărta considerând inutil; a arunca. Paharul s-a stricat și l-am azvârlit 2. intranz. 1) A da cu ceva (în cineva sau în ceva); a arunca. ~ cu bolovani în gard. 2) (mai ales despre cai) A lovi cu picioarele (din urmă); a da cu copita. /v. a zvârli
intranz. rar A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se repezi; a se năpusti; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. /v. a zvârli
tranz. 1) A face să ajungă printr-o mișcare bruscă la o oarecare depărtare; a arunca. ~ mingea. 2) A îndepărta considerând inutil; a arunca. Paharul s-a stricat și l-am azvârlit 2. intranz. 1) A da cu ceva (în cineva sau în ceva); a arunca. ~ cu bolovani în gard. 2) (mai ales despre cai) A lovi cu picioarele (din urmă); a da cu copita. /v. a zvârli
intranz. rar A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se repezi; a se năpusti; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. /v. a zvârli
s. 1. v. aruncare. 2. v. proiectare. 3. aruncare, lansare, tragere. (~ unei săgeți.) 4. v. doborâre. 5. v. cheltuire.
s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri