bâiguieli, s.f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.
s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare.
s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli