bâlbâieli, s.f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară.[Pr.: -bâ-ia] – Bâlbâi + suf. -eală.
s. bâlbâire, bâlbâit, gângăveală, gângăvire, gângăvit. (~ cuiva care vorbește.)
s. f., g.-d. art. bâlbâiélii; pl. bâlbâiéli