băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui.
vb. (sil. băi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuíesc, imperf. 3 sg. băițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băițuiáscă
tranz. (suprafața unor obiecte) A acoperi cu un strat de baiț. [Sil. băi-ți-i] /baiț + suf. ~ui