definiția băjenii definiție dex

băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A-și părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăní, bejení vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

vb. v. fugi, pribegi, refugia.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băjeneáscă

intranz. rar A se afla în situația de băjenar; a fi băjenar. /Din băjenie

intranz. rar A pleca în băjenie; a pribegi. /Din băjenie

băjenii, s.f. Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s.f.] – Din sl. bĕžanije.

s. v. fugă, pribegie, refugiu.

s. f. (sil. -ni-e), art. băjeniá (sil. -ni-a), g.-d. art. băjeníei; pl. băjeníi, art. băjeníile (sil. -ni-i-)

f. 1) Fugă în masă a populației, cauzată de năvălirea dușmanilor, de persecuții politice etc.; pribegie. ♢ Vremuri de ~ vremuri de restriște. 2) Timp petrecut în situația de băjenar; pribegie. 3) Mulțime de băjenari. [Art. bejenia; G.-D. băjeniei; Sil. -ni-e] /<sl. bĕžanije