bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.
adj. bălăiel, bălănel, bălănuț, (rar) bălăuc. (Fată ~oară.)
adj. m. (sil. -ior), pl. bălăióri; f. sg. bălăioáră, pl. bălăioáre