(I) băligare, s.n., (II) băligari, s.m. I. S.n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegár s.n., s.m.] – Baligă + suf. -ar.
s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trânduș, trânz, gâza-boului.
m. Gândac de culoare neagră-albăstruie, care trăiește prin gunoaie și se hrănește cu baligă; gândac de baligă. /baligă + suf. ~ar