băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. Din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, m. sg. art) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.
Care este caracteristic pentru regiunile băltoase; din regiunile băltoase. /baltă + suf. ~ăreț
(‹ baltă) adj., subst. 1. Adj. Din regiunea bălților. 2. S.n. art. Vînt local, cald și umed, care suflă din primăvară pînă în toamnă dinspre S (mai ales în SE țării) în reg. bălților Dunării. 3. S.m. Rasă primitivă locală de porci, pe cale de dispariție, din lunca inundabilă a Dunării.