bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băneáscă
, bănésc, vb. IV (înv.) 1. a trata cu cineva. 2. a sâcâi, a face mizerii cuiva.
bănii, s.f. 1. Funcția sau rangul de ban2. 2. Reședința banului2. – Ban2 + suf. -ie.
s. f., art. bănía, g.-d. art. băníei; pl. băníi, art. băníile