bănuieli, s.f. 1. Presupunere, presimțire, supoziție. 2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. – Bănui + suf. -eală.
s. 1. v. presupunere. 2. v. suspiciune.
f. 1) pop. Părere bazată numai pe fapte aparente; presupunere; prezumpție; supoziție. 2) Atitudine care denotă neîncredere în autenticitatea unui lucru sau în onestitatea unei persoane; suspiciune. 3) Dezaprobare verbală, adresată cuiva în semn de nemulțumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; reproș; imputare. [G.-D. bănuielii] /<a bănui + suf. ~eală