bătălii, s.f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ Fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acțiuni importante (și urgente). – Din ngr. batália. Cf. it. battaglia.
s. luptă, (rar) înfruntare, (înv. și pop.) bătaie, (înv. și reg.) război, (înv.) harță, oaste, toi, (fig.) ciocnire. (Biruitor în ~ de la ...)
f. pop. 1) Luptă de mari proporții între două state sau două forțe armate ostile; război. ~ decisivă. 2) fig. Efort depus pentru îndeplinirea unui scop. [Art. bătălia; G.-D. bătăliei; Sil. -li-e] /<ngr. batália
s.f. – Luptă, bătaie. It. battaglia, prin intermediul sb. batalija, sau mai puțin probabil, din ngr. μπατάλια.