adj. → babilonian
(‹ Babilon) s.m. și s.f., adj. 1. S.m. și f. (La m. pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon; în milen. 2-1 î.Hr. a dezvoltat o bogată cultură materială și spirituală. ♦ Persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține Babilonului sau populației acestuia, privitor la Babilon sau la populația acestuia. ♦ Arta b. v. artă mesopotamiană.
babilonieni, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. (La pl.) Populație semitică ce a trăit în Babilon, în mileniile 2-1 a.Cr.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n.pr.) + suf. -ean.
s. m., adj. m. (sil. -ni-an), pl. babiloniéni (sil. -ni-eni); f. sg. babiloniánă, g.-d. art. babiloniénei, pl. babiloniéne
Care aparținea Babilonului sau populației lui; propriu Babilonului. /<fr. babylonien
m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului Babilon sau era originară din Babilon. /<fr. babylonien