băbuțe, s.f. Diminutiv al lui babă (1); băbușcă. – Babă + suf. -uță.
s. (rar) babucă, băbuie, băbulică, băbușcă, băbușoară. (O ~ mergea cu baston.)
s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe