băcán (băcáni),
s.m. –
Negustor de
produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl.
băcal. Tc.
bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης,
alb.
bakalj, bg.
bakal. -
L păstrat în
dialecte s-a
modificat în Munt. și în
limba scrisă, prin
asimilarea cu
cuvintele formate cu suf.
-an, ca
lipscan, țăran, gardian, sătean. Der.
bacalbașe, s.m. (înv.,
staroste al
băcanilor);
băcăneasă, s.f. (
băcăniță);
băcănesc, adj. (de
băcan);
băcănie, s.f. (
prăvălie de
produse alimentare;
mirodenii,
ingrediente);
băcănime, s.f. (
adunare de
băcani);
băcăniță, s.f. (
nevastă de
băcan). Der. sînt
normali, cu
excepția primului, care
imită tc.
bakkal baș.