definiția bacanii definiție dex

expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere.

, băcani, s.m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s.m.] – Din tc. bakkal.

s.n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut prin fierbere, din băcan¹ (1). – Din tc. bakam.

(negustor) s. m., pl. băcáni

(vopsea) s. n.

m. 1) Arbore exotic cu lemn roșiatic din care se extrage un colorant roșu, folosit în industria textilă. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Vopsea naturală de culoare roșie, extrasă din acest lemn. /<turc. bakam

m. 1) Proprietar al une băcănii. 2) Vânzător într-o băcănie. /<turc. bakal

s.m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s.m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s.f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s.f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s.f. (adunare de băcani); băcăniță, s.f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș.

s.n. – Lemn al unui arbore exotic. – Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Șeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin și ngr. μπαϰάμι, alb. bakkam, bg., rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obținut de băcan la vopsirea ouălor de Paști. Der. băcăni, vb. (a vopsi roșu-aprins).

, com. în jud. Vaslui, pe Simila (afl. al Bîrladului); 2.768 loc. (1991).

băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan¹ (2). – Din băcan¹.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băcăneáscă

băcănii, s.f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului². 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s.f.] – Băcan2 + suf. -ie.

s. (înv.) spițerie.

s. f., art. băcănía; g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

f. 1) Magazin mic sau raion într-un magazin, unde se vând produse alimentare. 2) Ocupația băcanului. 3) mai ales la pl. înv. Ingredient care se adaugă în cantități mici în alimente, pentru a le da gust sau miros plăcut; mirodenie; condiment. [Art. băcănia; G.-D. băcăniei; Sil. -ni-e] /băcan + suf. ~ie

s. pl. v. aromat, coloniale, condiment, ingredient, mirodenie.