bacante, s.f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♢ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ♢ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.
f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Preoteasă a zeului Bachus, care celebra bacanalele. 2) fig. Femeie desfrânată, de moravuri ușoare. /<fr. bacchante