, backgrounduri, s.n. 1. (Englezism) Fundal. 2. Fond sonor al unei partituri solistice în jaz. 3. Tehnică de filmare la care fundalul este obținut prin retroproiecție. [Pr.: bécgraund] – Din engl. background.
s.n. 1. (Muz.) Fundal sonor, acompaniament orchestral (de corzi, de suflători etc.) peste care se derulează o parte solistică. 2. (Cinem.) Tehnică de filmare, la care o proiecție formează fondul decorativ. [Pron. béc-graund. / < engl. background].
(angl.) [pron. bécgraŭnd] (back-ground) s. n., pl. backgrounduri