s. m., pl. baculíți
s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș].
(‹ fr. {i}; lat. baculus „băț”) s.m. (PALEONT.) Cefalopod amonit cu cochilia dreaptă, care a trăit în Cretacicul superior.