bagaje, s.n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ♢ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p.ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.
s. (pop. și fam.) calabalâc, catrafuse (pl.), (reg.) tărăbuțe (pl.), tiliuțe (pl.), (Transilv.) hodrobele (pl.), (Mold.) pilotă, (Mold. și Transilv.) pojijie, (înv.) agărlâc, mahlă.
n. 1) Totalitate a lucrurilor luate într-o călătorie. ~ de mână. ♢ A-și face ~ele a se pregăti de plecare. 2) fig. Totalitate a cunoștințelor dobândite de o persoană. ~ intelectual. /<fr. bagage
s.n. 1. Obiecte, lucruri luate (cu sine) de cineva într-o călătorie. 2. (Fig.) Totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. [< fr. bagage].
s. n. 1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie. 2. (fig.) ~ de cunoștințe = totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. (< fr. bagage)