bagdadii, s.f. (Reg.) Plafon, tavan. – Din tc. bağdadi.
s. v. plafon, tavan.
s. f., art. bagdadía, g.-d. art. bagdadíei; pl. bagdadíi, art. bagdadíile
f. pop. Suprafață (orizontală) care formează partea superioară a unei încăperi; plafon; pod; tavan. [Art. bagdadia; G.-D. bagdadiei; Sil. -di-e] /<turc. bağdadi
s.f. – (Mold.) Acoperiș. Tc. bagdali „(ghips) ca cel din Bagdad” (Șeineanu, II, 34; REW 881). De la numele acestui oraș, în forma it. veche, Baldacco, provine și it. baldacchino, de unde derivă rom. baldachin, fr. baldaquin, sp. baldaquín.