băiete, s.f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.
s. v. copilă, fetișcană, fetiță.
s. f., pl. băiéte
(reg.) s. f., g.-d. art. băiétei; băiéte
băieței, s.m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata) - Băiat + suf. -el.
s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici, puști.
s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii
m. la pl. (diminutiv de la băiat) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și prin pășuni. /băiat + suf. ~el