bairamuri, s.n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.
s. n. (sil. bai-), pl. bairámuri
n. 1) (nume generic) Două mari sărbători la musulmani. 2) fam. Petrecere mare; chef. [Sil. bai-ram] /<turc. bayram
(fam.) (bai-) s. n., pl. bairámuri
(numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.
, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.
, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.
vb. v. îmbăia, scălda.
(a face baie, a lucra într-o mină) vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băiáscă