adj., s. v. bâlbâit, bârfitor, bleg, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, gângav, gângăvit, gângâit, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, ponegritor, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
s., adj. v. ademenitor, amăgitor, înșelător, seducător.
adj. – 1. Înșelător, trișor. – 2. Rablagit, hodorogit. Pol., rut., ceh., rus. balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). Înv., aproape ieșit din uz.
, balamuți, -te, adj., s.m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S.m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus balamut.
s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.
s. f., art. balamuțía, g.-d. art. balamuțíei; pl. balamuțíi, art. balamuțíile
s.f., art. balamuția, g.-d. art. balamuției; pl. balamuții, art. balamuțiile .