definiția balanul definiție dex

s. m. Mic crustaceu fixat pe rocile litorale sau pe cochilii. (< fr. balane, lat. balanus)

bălani, -e, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♢ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♢ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

adj. v. blond.

adj. m., pl. băláni; f. sg. bălánă, pl. băláne

1. Oraș în jud. Harghita, pe Olt; 13.771 loc. (1991). Expl. de pirite cuprifere și prelucr. primară a acestora. Fabrică de tricotaje. Declarat oraș în 1967. 2. Com. în jud. Sălaj, pe Almaș; 4.512 loc. (1991). Două biserici de lemn (sec. 17), cu bogat decor sculptat.

(1896-1944, n. sat Blăjenii de Sus, Bistrița-Năsăud), general român. A comandat divizia 2 Munte pe Frontul de Est (1941-1944). A căzut eroic în zona Arcuș, pe Frontul de Vest, în luptele pentru eliberarea Transilvaniei.

v. Nicolae.

(1913-1991, n. Brăila), inginer constructor român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul mecanicii teoretice și aplicate, calculul construcțiilor și teoria plasticității. Lucrări de istorie a științei și tehnicii.

expr. (er.) penis.

s. v. egretă, stârc alb.