definiția baligari definiție dex

pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.

vb. (prin Mold.) a se băligăra.

vb., ind. prez. 3 sg. báligă

pers. 3 báligă tranz. pop. A murdări cu (sau de) baligă; a umplea de baligă. /Din baligă

pers. 3 se báligă intranz. (despre animale) A-și evacua baliga. /Din baligă

(I) băligare, s.n., (II) băligari, s.m. I. S.n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegár s.n., s.m.] – Baligă + suf. -ar.

s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trânduș, trânz, gâza-boului.

(gândac) s. m., pl. băligári

(baligă) s. n., pl. băligáre

m. Gândac de culoare neagră-albăstruie, care trăiește prin gunoaie și se hrănește cu baligă; gândac de baligă. /baligă + suf. ~ar

n. 1) v. BALIGĂ. 2) Amestec de baligă cu paie (folosit ca îngrășământ natural după putrezire); gunoi de grajd. /baligă + suf. ~ar

s. v. caraban, nasicorn.