definiția balii definiție dex

, balii, s.f. (Reg.) Vas mare circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

s. v. albie, copaie, covată.

s. f. (sil. -li-e), art. bália (sil. -li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (sil. -li-i-)

f. reg. Vas mare făcut, mai ales, din doage și folosit la spălatul rufelor. [Art. balia; G.-D. baliei; Sil. ba-li-e] /<ucr. balija

băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

adj. v. bălai, bălan, blond, galben.

adj. m., pl. băli; f. sg. bălă, pl. băle

reg. (despre oi) Care este alb pe tot corpul sau numai pe bot. /<sl. bĕlu

vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland).

s.f. – Albie, cadă. Rut. balija, pol. balia, din germ. de jos balje > fr. baille (Scriban). Se folosește în Mold.

s. v. bălărie, buruiană.

s.f. – 1. Iarbă, plantă. – 2. Tulpină; trunchi. – Var. bulie. Sl. bylije „ierburi”, sau din rut. byl’e „tulpini” (DAR). Numai în Mold. Cf. bălărie.