s.n. v. baltag.
băltace, s.n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.
s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
s. n., pl. băltáce
interj. Bâldâbâc. – Onomatopee.
interj. v. bâldâbâc.
interj.
interj. Exprimă zgomotul ritmic al unei ciocniri, în special al căderii în apă. V. și bâc. (prob. contaminare din baltă)