băltoace, s.f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s.f.] – Baltă + suf. -oacă.
s. 1. v. mlaștină. 2. (prin Ban.) bară. (O ~ drept în mijlocul drumului.) 3. v. apăraie.
s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáce
f. 1) Baltă mică, cu apă stătută și mocirloasă. 2) Adunătură de apă (de ploaie) murdară, formată prin gropile de pe drumurile nepavate. 3) Cantitate mare de lichid, vărsată pe jos. [G.-D. băltoacei] /baltă + suf. ~oacă