, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.
adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obișnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ ei văd numai minuni.) 7. mărunt, meschin, neînsemnat. (Interese ~.)
Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; ordinar; comun; obișnuit; trivial; vulgar. /<fr. banal, it. banale
adj. Neoriginal; obișnuit, comun. [< fr. banal].
adj. lipsit de originalitate; obișnuit, comun. (< fr. banal)