definiția banchetului definiție dex

banchete, s.n. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment; festin. – Din fr. banquet.

s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)

s. n., pl. banchéte

n. Masă solemnă fastuoasă, care reunește mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~. /<fr. banquet

s.n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunțări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).

s.n. Ospăț, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].

s. n. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment. (< fr. banquet, it. banchetto)