banchize, s.f. Întindere de gheață formată în regiunile polare, de-a lungul coastelor mării. – Din fr. banquise.
f. Îngrămădire de ghețari plutitori, formată de-a lungul țărmurilor mării în regiunile polare. ~ în derivă. /<fr. banquise
s.f. 1. Îngrămădire de ghețuri plutitoare, formată de-a lungul țărmurilor în mările polare ; pack. V. aisberg. 2. Picior de susținere construit la baza unui puț de mină în curs de săpare pentru a susține zidăria de deasupra până face priză. [< fr. banquise, cf. scand. bank – banc, engl. ice – gheață].
s. f. 1. câmp de gheață în regiunile polare de-a lungul țărmurilor mării; pack. 2. picior de susținere la baza unui puț de mină în curs de spălare pentru a susține zidăria de deasupra până face priză. (< fr. banquise)
(‹ fr.) s.f. 1. Cîmp de gheață marină cu aspect de blocuri lipite, formate în mările polare (pînă la 74º lat. N și 55-60º lat. S), cu grosimi de la 200 pînă la 1.000 m. 2. Construcție auxiliară realizată la baza unui puț de mină în curs de săpare, destinată să susțină zidăria de deasupra pînă cînd aceasta face priză.