vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutéz, 3 sg. și pl. bancruteáză
vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].
(rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză
vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)
bancrute, s.f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute.
f. ec. Stare a unui debitar care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele; faliment. ~ simplă. ♢ ~ frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte. [Sil. banc-ru-] /<fr. banqueroute, germ. Bankrotte
s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt].
s. f. situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. (< fr. banqueroute, it. bancarotta)