definiția banduri definiție dex

s.m. v. bandă¹.

s. n. bandă¹ (3). (< engl. band)

com. în jud. Mureș, pe Comlod; 7.326 loc. (1991). Stație de c.f. Biserică de lemn (sec. 18).

, banduri, s.f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

, bandure, s.f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.

s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

(instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri

(cârpă) s. f., g.-d. art bándurei; pl. bándure

f. Instrument muzical popular ucrainean, prevăzut cu coarde care emit sunete prin ciupire. /<ucr. bandura

s.f. Instrument muzical ucrainean de formă ovală, cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. [< rus. bandur].

s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr. bandura)

s.n. (Anglicism) Orchestră mare de jaz, incluzând peste 20 de membri. [Pron. big bend. / < engl. big band].