definiția bantă definiție dex

benți, s.f. 1. Bandă² (1). ♦ Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. 2. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Din rus. bant(a).

benți, s.f. 1. Bandă² (1). ♦ Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. 2. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Din rus. bant(a).

s. 1. v. bandă. 2. bată.

s. 1. v. bandă. 2. bată.

s. f., g.-d. art. bénții; pl. benți/bénte

s. f., g.-d. art. bénții; pl. benți/bénte

f. 1) v. BANDĂ². 2) (în portul popular) Fâșie de pânză, cusută pe marginea gulerului și a mânecii cămășii. [Pl. și bente] /<rus. bant[a]

f. 1) v. BANDĂ². 2) (în portul popular) Fâșie de pânză, cusută pe marginea gulerului și a mânecii cămășii. [Pl. și bente] /<rus. bant[a]

s.f. – Laț, fîșie, bridă, lanț. Dim. bendiță, bentiță, s.f. (dim. de la bantă). Rus. bant, pol. bant, din germ. Band (DAR), cf. bandă. Se confundă uneori acest ultim cuvînt: o bantă de hîrtie (Vlahuță), în loc de o bandă de hîrtie.

s.f. – Laț, fîșie, bridă, lanț. Dim. bendiță, bentiță, s.f. (dim. de la bantă). Rus. bant, pol. bant, din germ. Band (DAR), cf. bandă. Se confundă uneori acest ultim cuvînt: o bantă de hîrtie (Vlahuță), în loc de o bandă de hîrtie.

s.f. v. bandă².

s.f. v. bandă².