bărbușoare, s.f. 1. (Rar) Diminutiv al lui barbă; bărbuță. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică (Erysimum repandum). * Compus: bărbușoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crușățea (Barbarea vulgaris). - Barbă + suf. -ușoară.
s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbuță. (Purta o ~.) 2. (BOT.) bărbușoară-de-munte (Arabis turrita) = tunicea.
s. f., pl. bărbușoáre