(1) s.n., (2) baritoni, s.m., (3) baritoane, s.n. 1. S.n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S.m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S.n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.
(1) s.n., (2) baritoni, s.m., (3) baritoane, s.n. 1. S.n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S.m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S.n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.
(1) s.n., (2) baritoni, s.m., (3) baritoane, s.n. 1. S.n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S.m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S.n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.
(1) s.n., (2) baritoni, s.m., (3) baritoane, s.n. 1. S.n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S.m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S.n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.
(instrument muzical) s. n., pl. baritoáne
(registru al vocii bărbătești) s. n. baritóni/barítoni
(instrument muzical) s. n., pl. baritoáne
(registru al vocii bărbătești) s. n. baritóni/barítoni
(instrument muzical) s. n., pl. baritoáne
(registru al vocii bărbătești) s. n. baritóni/barítoni
(instrument muzical) s. n., pl. baritoáne
(registru al vocii bărbătești) s. n. baritóni/barítoni
m. Cântăreț care are vocea cu registrul intermediar între tenor și bas. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton
n. 1) Voce de bărbat cu registrul intermediar între tenor și bas. 2) Instrument muzical de suflat folosit în fanfară, al cărui registru corespunde acestui fel de voce. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton
m. Cântăreț care are vocea cu registrul intermediar între tenor și bas. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton
n. 1) Voce de bărbat cu registrul intermediar între tenor și bas. 2) Instrument muzical de suflat folosit în fanfară, al cărui registru corespunde acestui fel de voce. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton
n. 1) Voce de bărbat cu registrul intermediar între tenor și bas. 2) Instrument muzical de suflat folosit în fanfară, al cărui registru corespunde acestui fel de voce. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton
m. Cântăreț care are vocea cu registrul intermediar între tenor și bas. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton
n. 1) Voce de bărbat cu registrul intermediar între tenor și bas. 2) Instrument muzical de suflat folosit în fanfară, al cărui registru corespunde acestui fel de voce. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton
m. Cântăreț care are vocea cu registrul intermediar între tenor și bas. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton
s.m. – Cîntăreț intermediar între tenor și bas. Fr. baryton. – Der. baritona, vb. (a cînta cu voce gravă), formație internă a rom.
s.m. – Cîntăreț intermediar între tenor și bas. Fr. baryton. – Der. baritona, vb. (a cînta cu voce gravă), formație internă a rom.
s.m. – Cîntăreț intermediar între tenor și bas. Fr. baryton. – Der. baritona, vb. (a cînta cu voce gravă), formație internă a rom.
s.m. – Cîntăreț intermediar între tenor și bas. Fr. baryton. – Der. baritona, vb. (a cînta cu voce gravă), formație internă a rom.
s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, având în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].
s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, având în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].
s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, având în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].
s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, având în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].
I. s.m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s.n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)
I. s.m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s.n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)
I. s.m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s.n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)
I. s.m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s.n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)