baroni, s.m. (În prima fază a orânduirii feudale din apusul și centrul Europei) Mare senior; (mai târziu) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.
m. 1) Mare senior feudal, posesor al unui domeniu. 2) Titlu de noblețe în ierarhia feudală, superior cavalerului și inferior vicontelui. 3) Persoană care deținea acest titlu. /<fr. baron
s.m. Piesă din carne de batal sau miel constând din cele două pulpe legate prin porțiunea de spinare corespunzătoare, pregătită la cuptor sau la frigare, servită cu legume. – Fr. baron; germ. Baronstück.
s.m. – Titlu de noblețe între cel de cavaler și cel de viconte. Fr. baron sau germ. Baron, ultimul în Trans. – Der. baroneasă, s.f. (soție sau fiică de baron, baroană); baronesc, adj. (de baron); baronie, s.f. (titlu de baron).
s.m. Senior feudal care avea pe pământurile sale drepturi absolute; titlu de noblețe între cavaler și viconte; persoană având acest titlu. [< fr. baron, cf. it. barone, germ. Baron].
s. m. senior feudal care avea pe pământurile sale drepturi absolute. ♢ titlu de noblețe între cavaler și viconte. (< fr. baron, germ. Baron)
baroni s.m. (peior.) membru marcant al Patidului Social Democrat din România, care domină autoritar viața economică și politică a unui județ sau a unui oraș
s.f. Titlu de baron; (p. ext.) domeniul unui baron. [Gen. -iei. / cf. fr. baronnie, it. baronia].